Ganduri in Desert: septembrie 2011

De ceva timp se prevesteste o miscare. O miscare de forte impotriva fortelor tenebroase din tara noastra. Incepe vanatoarea de vrajitoare! Si vrajitoarele sunt oamenii de la catedra.

In fond, pot sa fac paralela asta pentru ca sincer mie asta mi se pare. Cum la sfarsitul anilor 1600 si inceputul 1700 in SUA lumea devenea din ce in ce mai isterica ca vecinul, sora, tata este vrajitoare(sau vrajitor,desigur) si incepea sa-i acuze si sa-i vaneze, sa-i arda pe rug, cam asa pare goana asta dupa profesori.
Dupa dezastrul de la bacalaureat, in care profesorii nu erau principalii vinovati ci unii din cei multi(vinovati prin faptul ca s-au adaptat(din nevoia de bani, de a avea un loc de munca) la legile din ce in ce mai proaste date in ultimii 20 de ani sub ideea modernizarii), dupa povestea(anuala de fapt) a rezultatelor la titularizare(sa tinem minte ca multi dau pentru prima oara acel examen,dar sunt si care iau note mici si intra in sistem(tot din cauza ca jobul nu e ofertant pentru cei pregatiti)), acum va veni randul evaluarilor initiale si a camerelor de luat vederi plasate in clasele de elevi.

Adica, se dau evaluari initiale, cu subiecte centralizate. Eu m-am uitat pe modelele de subiecte de pe edu.ro si m-am crucit. Ele sunt pentru elevi de oras in cel mai bun caz, in nici un caz un elev din mediul rural. Pentru ca distinsii specialisti uita ca e o diferenta intre cele doua situatii(altfel nu ar fi contat si nu ar fi scris pe nici un dosar.cerere de transfer in invatamant in ce mediu predai), sau cel putin uita cand si cum au ei chef. Un copil din rural are si alte preocupari acasa inafara de invatat si teme, si asta nu pentru ca nu are el chef, sau tre sa se joace pe noul PS3,4 cat o mai fi acum, sau pe wii.Acu se culege porumbu si via, mai incolo ce-o mai fi, de abia de prin noimebrie se mai linistesc si ei, daca nu o fi de treaba prin batatura(la tara nu prea e timp de stat). Si asta pentru ca e nevoie sa ai ceva pe masa, si nu ca sa-si umple timpul oamenii ca se plictisesc. In fine, poate intru prea mult in detalii campestre. Ideea e ca subiectele alea trebuiau facute ceva mai simple. Elevul de clasa a 5a, sau a 6a de la rural nu cred ca e capabil sa scrie o scrisoare in limba engleza. Nu de la zero, nu inca. Ma rog, asta e parerea mea, poate si influentata de ceea ce am gasit la noua scoala,unde engleza e prima limba straina studiata.

Iar in ceea ce privesc camerele video... treaba e simpla. Cica se pun numai pe la noi prin judet(deh, iar judet pilot, ca si cu camerele la bac!) si cica pentru a usura realizarea inspectiilor. Mai putini bani dati pe drumul inspectorilor,mai putini bani cheltuiti si de cadre. Acum, mie asta mi se pare cam cusut cu ata alba. Intr-adevar, sunt beneficiile astea, dar pare o masura destul de invaziva. Nu imi e frica de faptul ca cineva de la isj ar putea deschide un buton si sa ma vada facand ceva aiurea la clasa, sau nefacand nimic la clasa. Nu e cazul in ceea ce ma priveste si nici in cazul colegilor pe care ii stiu personal. Astea sunt exceptii si sunt cazuri izolate,zic eu(sau poate asa imi place sa cred). Nu m-ar deranja za dau examene cu camere de luat vederi. Dar sa pui camere de luat vederi in clasa(un spatiu intim,in care teoretic nimeni nu ma deranjeaza in timpul orei, daca vine cineva il poftesc afara,nu-mi intra oricine,oricum in clasa), ca si cum ai pune pe holuri sau in banci, mi se pare aiurea. A disparut increderea in cadrele didactice si acum a inceput vanatoarea!

Motive sunt destule! Examenele de la bac, rezultatele de la evaluarea nationala(nimeni nu pune in discutie o schimbare de atitudine fata de elevi, pentru ca asta nu implica nici o economie, dar disponibilizarea de profesori DA!), mai nou de la evaluarea initiala, pregatirea profesorilor prin examenele specifice, si mijloacele sunt brigazile si mai nou, BIG BROTHER-ul!

Asta trebuia sa fie PS, dar pentru ca e vorba de doua melodii, le pun la inceput, sa le asculti in timp ce citesti. Prima imi place nespus(ca si a doua) iar cealalta vorbeste si de locul unde am fost noi. Daca nu iti place stilul lui Margineanu, fii pe pace, astea nu sunt deloc in stilul lui!:D

Dupa examenul de def, imi pregatisem inca din mai-iunie o minivacanta la munte de 3 zile. Doar 3 pentru ca apoi urma sa inceapa scoala pentru noi profesorii si oricum nu aveam buget pentru mai mult(ca doar sunt bugetar). Am mers in Bucegi, la Cabana Padina.

Stiam de dinainte ca voms ta intr-o camera cu 14 paturi(20 lei patul). Apoi am aflat ca respectivii nu au apa calda pentru dus,deci in 3 zile eram pe cont propriu cu spalatul. Si mai apoi am aflat ca nici nu au locuri, ceea ce pe mine m-a multumit. Am preferat sa-mi iau o saltea gonflabila pentru cort si sa dorm comod in cort decat sa dau 20 lei(pentru ce mai exact?!) ca sa am un pat(poate mai putin confortabil decat salteaua mea).

Zis si facut! Am plecat spre Padina cu masina, am ajuns in Sinaia si mi-am luat bilet de tren inapoi(prietenii cu care am mers stateau mai mult de 31 august). Apoi am plecat spre Moroieni(nume interesant, avand in vedere ce inseamna moroi) caci pe acolo era drumul bun spre Padina. Dupa ce am trecut de Moroieni, opream din 3 in 3 minute si coboram din masina(cu garda joasa si umpluta la maxim) ca sa poata Bogdan sa conduca prin gropile minunate ale patriei noastre. Cand am trecut dupa nu-siu-ce sanatoriu, ne-am impotmolit prin hartoapele de acolo. Drum forestier, ramas denivelat de cand fusesera inundatii/ploi pe acolo. Abia am reusit sa iesim de acolo si sa plecam inapoi(cu cauciucuri incinse-miroseau a ars, ambreiaj si lichid de frana in stadiu asemanator cu rotile si cu o lovitura zdravana la bara din spate:( ). Am luat-o pe alt, drum(care in trecut era mai prost) pe la Lacul Bolboci, ca sa aflam ca de fapt acel drum era asfaltat(desi fff sinuos) si unde era drum forestier era nivelat cat de cat pentru ca urma sa fie asfaltat. Cand am plecat de la Galati, facusem un joc, sa ghicim la ce ora o sa ajungem acolo. Cine nimerea, avea dreptul la un castig(o bere, o dorinta implinita, chestii de genu), si Bogdan jumate din cel care castiga-el era soferul si putea sa conduca in asa fel incat sa castige el si de aici decizia cu 50%. S-a zis ora 12, ora 1, ora 12 jumate. Eu am vrut sa spun ora 11 jumate(in conditiile in care am plecat la 6 si un pic din Galati-dar ne-am ratacit pe la Carrefour BR, unde cica mai umblase, apoi pe drumurile pe care nu le stiam!!) dar nu m-au lasat(au zis ca nu gandesc:P) si atunci m-am vazut nevoit sa zic 2 sau 2jum(ceea ce a generat aceeasi reactie ca si inainte). Evident am ajuns la 4!!!, asa ca nu a castigat nimeni.

Bogdan aduna lemne.

Nu ca cineva mai vroia ceva, toti eram multumiti ca am ajuns odata. Dupa ce am carat lemne de pe munte, facut gratar si privit la stele, ne-am bagat in corturi. Deja era cam multa umezeala, dar nu am bagat prea mult in seama acest fapt. Pe la 1 de noapte am observat ca este gheata pe cort! Era foarte frig si nu puteam adormi deloc. Eram imbracat ca pentru vara(un tricou si lenjerie) in sacul de dormit. M-am infofolit pe parcursul a cateva ore cu sosete si pantalonii de trening, apoi am schimbat tricoul pe un bigmen si apoi am pus si bluza de trening,rand pe rand. Baba Dochia in martie isi leapada hainele, eu in august la munte le tot puneam. Tot asteptam sa ma incalesc, si mai importat, asteptam ora 6 sa iasa soarele(nerealizant ca suntem intr-o vale, intre munti). La 6 si un pic, speriat(deja mi-era frica sa nu fac degeraturi la picioare, erau vreo 8 h de cat aveam picioarele reci) si satul, am iesit din cort sa ma plimb-desi mi-era frica sa nu dau nas in nas cu ursul(se crapase de ziua,dar mai stii?!).

Privelistea din cortul meu.

Cand am iesit, nu mi-a venit sa cred ce vad! Totul in jur era alb, de parca eram in mijocul lui decembrie! In curand am avut si companie si am cautat lemne(deasemenea inghetate) si am reusit sa facem focul cand deja se apropia soarele. Ne-am incalzit apoi(s-au mai trezit si ceilalti) la foc si la soare. Doar Bogdan a dormit nestingherit pana la 10, el credea caa visat ca era frig si promoroaca. Noroc cu el ca era foarte obosit,de a reusit sa doarma(desi eu tot nu pot sa inteleg cum a reusit!).

Am fost sa cautam totusi o cazare la Padina, caci nu vroiam inca o noapte de cosmar. Ne-au trimis la alta cabana sau la salvamontisti. Si la salvamontisti am fost, unde am gasit oameni precauti in ceea ce ne priveste la inceput, dar care s-au dovedit a fi oameni de treaba si caldurosi. Conditiile erau de lux,fata de Padina. Camera de 6 paturi, 25 lei patul si apa calda, dusuri-am zis ca am ajuns in Rai!

Cu problema cazarii rezolvata, am fost la Pestera Ialomitei, si am jurat ca mie in pestera nu-mi mai trebuie! Era alunecos, umed si destul de pericolos. Unele unghere in care nu te puteai rezema decat de pereti(aceeasi pereti umezi de care erau prinsi si cablurile ruginite de curent electric), unde trebuia sa mergi cu genunchii la piept(nu mai am mobilitatea si corpul de al'data) si niste scari minunate(umede, aluneacoase deci,inclinate,stramte). Am zis ca nu vreau sa ma gaseasca nimeni ca pe Nechifor Lipan, asa ca nu am mers prea mult pe acolo si m-am intors afara, si de aici ne-am intors la Padina ca sa urcam la Saua Strungai.

Nu stiam noi ce-i aia SA, si la ce se referea. Era un traseu de 2,5h. Am urcat ceva,dupa care am ajuns la o formatiune de roca ce mie mi se parea ca o sa de cal si am zis ca sus la aia trebuia sa urcam. Mai bine as fi avut dreptate, pentru ca nu era aia si am avut de urcat muuult inca mai mult, printre pietre si pe povarnisuri pe care puteai sa aluneci. Intr-un final, cand aproape sa clachez, am ajung la un refugiu turistic unde am stat vreo 20 min sa ne linistim. Am iesit (deloc plin de avant si elan tineresc) sa continuam traseul. Un marcaj continua sus spre stanga, altul sus spre dreapta. Al nostru, ioc. Continuam sa urcam 50-60m spre o culme intre cele doua piscuri si vedem partea cealalta de munte si in spatele ei Moeciu. Atunci am realizat ca noi eram deja ajunsi la locul cu pricina si de aceea nu gaseam marcajul. Cand am coborat am vazut ca si pe refugiu scria Saua Strunga.

A doua zi am urcat la Vf Omu. Nu-ti imagina ca am urcat pe jos, pentru ca era un traseu de 5-6h(ceea ce inseamna tot atat la intors,ori ajungeam noaptea acasa). Am urcat de la Hotelul Pestera(putin mai sus de Schitul Pestera, hotel la care camera costa doar 300 lei pe noapte), cu telecabina pana la Babele(doar 18 lei/persoana). De la Babele pana la Omu a fost usor de urcat(pantele erau relativ line, aveam si de coborat, si de mers drept-deh, urcarea cea mare a fost trisata cu telecabina doar!), insa coborarea a fost alta mancare de peste. Dupa o masa deloc satisfacatoare la Cabana Omu(scumpa si saracacioasa-o farfurie mica de ciorba-10lei, 16 lei muschi cu piure-2 linguri de piure la plic si muschiul ala era o sunca afumata) si completata ca resursele proprii,am coborat spre Padina prin Mtii Obarsiei(numiti si Obarsiile, sau Obarsia Ialomitei). Traseul era de 2,5h, am zis ca o sa-l facem mai repede ca era de coborat doar. Am plecat la 4 de la Omu si am ajuns istoviti fizic si mai ales psihic la 8 aproape la cabana salvamontistilor. Coborarea a fost grea pentru ca am bocorat prin pietre si povarnisuri,atenti la orice pas, si agasati de faptul ca de la o ora dupa ce am plecat de la Omu deja nu mai vedeam nici cabana, nici hotel nimic din zona unde trebuia sa ajungem. Si dupa2 ore ajunsesem cand ajunsesem la cascada Ialomitei, mijlocul traseului oarecum, a fost un moment criminal. Sa nu stim cat mai avem de mers de fapt pana la destinatie. Oricum, am ajuns cu bine acolo, am reusit sa prindem si o masa calda(bine ca mai ramasese cate ceva)si am putut dormi linistiti. Urmatoarea zi am plecat prin Sinaia, am urcat la Peles(nu am intrat insa auzisem ca intrarea era undeva sub 20 RON ceea ce m-a uimit, stiind ca in plin sezon estival ajungea si la 70!) am mancat ceva la un restaurant de acolo si apoi eu am luat trenul spre casa.

Am ajuns la 12 noaptea, si a doua zi m-am trezit la 6 ca sa ma duc la noua scoala. Ziua de joi a fost ingrozitoare, avand simptome ca de gripa din cauza oboselii, dar dupa un somn bun mi-am revenit. O sa revin si cu ceva idei de la scoala. Momentan spun doar ca e mica, cate o clasa din fiecare an, sunt diriginte la a 7a, ceea ce e super bine ca nu am si anul asta de organizat banchet!:)) Suntem putini profesori. Eu am si engleza si franceza(am luat doar 10 manuale acasa), mai e un profesor de matematica si va fi si o profesoara de romana(inca nu avem, dar nici la Ghidigeni nu le-a venit inca nimeni pe engleza,unde am fost eu), profesoara de istorie preda si geografie, profesoara de fizica are si chimia. Ce mai umplu randurile viitorii colegi de religie,sport(si biologie cred,daca nu va fi predata tot de doaman de geografie-istorie). E colectiv mic, doar 2 barbati, dar sper eu sa fie bine.

Imi e dor de Ghidigeni si de oamenii de acolo! Noroc cu telefoanele, ca mai tii legatura.