De ceva timp tot ma gandeam ca ar fi o chestie oarecum utila sa invat limbajul semnelor. Comunicarea este esentiala, si cred ca asa cum vrei sa inveti o limba straina, poti invata si limbajul semnelor. Surdo-mutii, sau ma rog, mutii sunt oameni ca mine si ca tine, cu dorinte, semntimente, gandiri mai mult sau mai putin filozofice. Este mai dificil sa integrezi un surdo-mut in societate de aici si ideea generala ca surdo-mutii sunt ca niste handicapati mintal, nu sunt foarte destepti, nu ii duce mintea prea mult, deci la ce sa ne chinuim? In afara lumea face campanii de atentionare asupra faptului ca si oamenii cu sindromul Down sunt oameni normali din punct de vedere laboral, pot munci ca oricine(logic ca nu ajunge nici unul manager sau mai stiu eu ce, dar nu sunt tratati ca niste handicapati), si asta pentru ca se stie ca daca te chinui putin si educi acel copil,i se dezvolta mintea indeajuns cat sa fie folositor pe piata muncii. Exista cantareti, actori, si tot felul de muncitori cu tot felul de calificari ce sufera de acest sindrom.
De ce surdomutii nu ar fi la fel? Ei nu au probleme de invatare, doar nu pot vorbi si auzi. Asta nu te impiedica sa comunici, deci nu te impiedica sa ai acces la informatie si sa inveti lucruri ca orice alt om.
O prietena mi-a aratat un cantec(frumos de altfel)in care cantareata vorbeste in limbajul semnelor in timp ce canta. Si arata mai mult ca un dans,dar iti dai seama usor ca e vba de limbajul semnelor. Melodia e a lui Sia si se numeste Soon we'll be found.
PS: Cu stupoare am aflat ca limbajul semnelor nu este unul international. Credeam ca pentru cuvantul iubire(de ex.) este acelasi semn in toate natiile, dar se pare ca nu este asa. Mie asa mi se parea normal, de ce nu e asa, habar nu am.
Un comentariu:
Frumoasa melodie ;)
Trimiteți un comentariu