From bad to worse

Iata  ca au trecut si doua saptamani de scoala. Am decis pana la urma sa ma bag de anul asta la definitivat, am inteles ca in octombrie incep demersurile pentru asta.  Saptamanile astea doua au fost ingrozitoare. Toti copiii, inafara de cei de clasa a 5a parca sunt mai obraznici ca anul trecut, mai galagiosi. Desi e foarte posibil ca de fapt eu sa fiu mai putin tolerant, sa nu mai am rabdare cu ei. Cand intri la ora si, pus pe treaba, vezi ca sunt vreo 4-5 care vorbesc incontinuu, se intorc la banca, se trezesc vorbind sau tipand chiar prin clasa, ti se face efectiv lehamite si scarba. Scarba ca intr-o tara a secolului 21, in care educatia alaturi de sanatate ar trebui sa fie bine puse la punct, si cu salarii decente, a scazut salariul cu aproape 40%(25 %, marirea TVA, marirea taxelor, lipsa banilor de decontare a navetei, micsorarea sporului de tara), iar copii si parintii nu au nici un fel de respect pentru profesorii de la clasa. E si normal sa fie asa, intr-o tara in care guvernantii sunt de parere ca invatamantul a dus de rapa Romania, si in care presedintele spune ca profesorii sunt tampiti si cum or mai fi ei. Sunt si unii care nu au ce cauta in invatamant, cum sunt si politicieni ce nu au ce cauta in politica, capitani ce nu au ce cauta pe mare(poate de aia intra unii in politica) si exemplele pot continua. Insa ceea ce a dus tara de rapa e faptul ca de 20 de ani se fura incontinuu de la cel mai inalt nivel pana la portarul de la fabrica(fie ea de stat sau privata). Furt se considera si faptul ca cei care lucreaza la privat nu platesc impozite la valoarea lor reala. Pentru ca angajatorul o suma iti trece pe cartea de munca, pentru care plateste impozit, si alta ti-o da tie in mana. Si bugetarii raman printre singurii angjati in tara asta care platesc toate darile la stat, si la adevarata lor suma. Pai si atunci de ce sa nu mareasca impozitul pe venit, decat 25%? De ce sa nu faca nivele de impozit, cu cat e mai mare salariul, cu atat mai mare impozitul, pentru ca ai de unde lua? Sa nu fie diferente enorme, ca apoi nu-i va conveni nimanui sa aiba salarii mari, ca jumate sa dea la stat, insa sa fie praguri de impozitare.


From bad to worse, am aflat ca nu mai sunt la buget la master, ci la taxa. Dupa un an intreg de discriminare a celor care muncesc si nu pot ajunge la cursuri, am primit note atat de mici incat am picat la taxa. Nu zic ca munca mea a fost la nivelul colegilor care nu au de munca si stau acasa si pot ajunge la cursuri de luni pana vineri(pentru ca la noi masterul nu mai e in weekend ca sa poata ajunge toti) pentru ca probabil la unele materii nu a fost. Si nici nu avea cum sa fie, deoarece acele colege(ca nu suntem decat 2 baieti) care merg zi de zi, au parte de unele explicatii de care eu nu am avut parte, si-au putut forma o oarecare indeprindere exersand-o saptaman de saptamana. Unii profesori au facut din start diferenta intre cei care vin si cei care nu, ca sa nu mai zic si de colege. Cele care se duc mereu, nu stiu cum se face ca nu sunt si colege de facultate cu mine, au fost la romana-engleza in acelasi an(cu care nu am avut nici un curs la gramada) sau in ani diferiti. Am zis ca macar profesorii sunt mai breji si cu capul pe umeri, insa putini oameni de genul am descoperit. Am terminat facultatea cu o impresie foarte buna, insa masterul imi arata alta latura a lucrurilor. A, si pentru acei carcotasi care ar spune ca de ce imi trebuie master daca si muncesc, sau invers, le raspund ca una nu se exclude pe cealalta, ci ar trebui imbinate. De aceea era masterul sambata si duminica, ca sa poata tot omul sa ajunga, in timpul saptamanii muncind. Inteleg ca a venit criza si vin mai putini elevi, inteleg ca si profii au vrut mai mult timp liber, insa ar trebui sa realizeze ca actiunile lor au consecinte in ceea ce priveste studentul, mai ales la o schimbare asa majora, si ar trebui sa actioneze si sa se comporte in consecinta. E prea mult de cerut?