S-a mai dus o saptamana din viata! Duca-se!

      
   Lucrurile incep sa devina din ce in ce mai roz. NOT! Lucrurile devin din ce in ce mai negre. Deja nu mai pot spune ca devin gri. Sunt foarte cenusii, si treaba se impute si se intuneca. M-am transferat mai aproape de casa, sperand ca totul va fi ceva mai bine. Se pare ca m-am inselat. La scoala lucrurile sunt bine cu colegii si copiii, insa dpdv financiar, este deprimant. Daca inainte aveam o naveta de 160(plus chiria 100, pe care nu o punem la socoteala) si mi se decontau 120 lei, aici am o naveta de 300 lei si mi se deconteaza 0 lei. Un paznic ia mai mult ca mine. O vanzatoare de la taraba ia mai mult ca mine, cu tot cu decont! Am facut o facultate ca sa fiu injosit in asemenea hal incat sa nu-mi permit macar o data la doua saptamani o iesire cu prietenii, incat sa nu-mi pot lua lunar o piesa vestimentara de calitate(caci camasi la 10 lei si bluze la 30 avem destule, si tin de 10 lei si 30 lei!).
           Noi tot speram ca ne va deconta luna asta si cele doua luni anterioare. Nu se va intampla asta, si bineinteles ca nici in decembrie nu va fi diferit. O sa fie niste Sarbatori minunate, asta e clar! Se aude ca vom primi decontul dupa recalcularea bugetului(care recalculare nu se mai face de fapt), si apoi ca pt a primi decontul dupa decembrie, trebuie sa asteptam sa se voteze bugetul in Consiliu, treaba care se intampla prin martie. Si banii ar veni prin iunie...deci un an fara decont! In ritmul asta ori ma detasez(daca reusesc), ori,daca nu, mi-oi da demisia! Ca de mutat iar la tara nu ma mai mut!
          Am sperat ca o pica vreun copil la pregatire, sa mai ies din rahat. Nimic! Au fost vreo doua care au dat din gura, dar mai bine nu o mai deschideau. Ca telefoane nu am primit in final. Una a spus ca nu are bani(ceea ce pot intelege) si cealalta(care mi-a promis ca mai aduce si alti copii) a zis la mijlocul lui octombrie ca nu au copilasii ei orarul definitivat. Putea sa-mi spuna clar ca a gasit pe altcineva, ca doar nu avea de ce sa ma "menajeze",mintind. Cazurile astea doua m-au amarat si ele. Am stat ca pe ace 2-3, chiar 4 saptamani, tot sperand sa incep. Deh, nevoia! Ca doar nu mi-ar displace deloc sa am weekendul liber, dar cand traiesti practic de pe o zi pe alta... nu-ti permiti astfel de comoditati!