Azi toata Romania il comemoreaza pe Eminescu, chiar si cei din diaspora. Am zis sa nu las nici eu sa treaca acest moment fara a fi celebrat aici. Astfel, nu voi face nimic altceva decat sa postez o poezie ce mie mi-a placut de mic copil, poate ea mi-a trezit interesul pentru astronomie(oricat ar fi el de mic):
La Steaua
La steaua care-a rasarit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum
În departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adânca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste înca.
(1886, 1 decembrie)
P.S.: Am vrut apoi sa gasesc o alta poezie ce imi place mult, insa nu am gasit-o. Si ilustratia asta la fel de greu am gasit-o. Acasa am o carte unde se pare ca am poezii mai putin cunoscute, insa am niste ilustratii la poezii de vis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu