Colac peste pupaza...

In primul rand, un 1 aprilie cat mai amuzant pentru toti. Eu personal sper sa nu ma trrezesc cu nici o farsa, caci, din pacate, imi place sa le fac, insa eu personal nu prea le gust. Nu prea e frumos, stiu, insa nu stiu de ce o iau prea personal. Miroase a vacanta, insa daca mirosea a vacanta cu soare era muuuult mai bine! Mai ales ca luni am planificat un gratar in aer liber. Cica va fi soare cu nori. Sper!

Am in clasa (la care sunt eu diriginte) un copil destul de timid si tacut. Evident, e in ultima banca, alaturi de colegul sau la fel de tacut. El este maciuca batailor in clasa, nu stiu ce au toti colegii cu el. Cu celalalt nu au nimic, poate din cauza ca ala e mai priceput la fotbal, habar nu am. Copilul e destul de tracasat de chestiile astea, ca nici la banchet nu vrea sa vina, si-l inteleg. Nu stiu cat e o chestie de bani, dar efectiv nu vrea.

Luni dimineata, dupa o noapte de petrecere din cate am inteles, a murit tatal copilului despre care vorbesc. Evident el nu a mai venit la scoala, si nu vine saptamana asta toata. M-a socat vestea, si am fost destul de suparat, nu stiu, m-a intors pe dos. Nu stiu de ce m-a afectat asa de tare, nu l-am vazut pe om decat o singura data prin semestrul 1, nici nu mi-l mai amintesc, insa cred ca m-a afectat din cauza baiatului lui. Si acum imi vine mereu in cap expresia "colac peste pupaza". Colac peste pupaza a murit si tatal lui, de parca nu avea si asa destule probleme pe cap. Acum el a ramas barbatul in casa, sa aiba grija de mama sa si cele 3 surori. Si cum sa-si bata el capu cu asta, cand mai are putin si da Evaluarea Nationala, si apoi admiterea la liceu?

E naspa, si nu stiu cum o sa reationez cand il voi vedea, ce ar trebui sa-i spun, sau sa nu-i spun. Sunt intr-o situatie noua, si habar nu am cum sa ma comport. Asta se va intampla oricum dupa vacanta, de pe 12 aprilie incolo. M-a mirat faptul ca unii colegi, nu toata clasa, dar destui(chiar si din cei care se luau mereu de el) au vrut sa puna bani sa ia o coroana de flori si sa mearga la inmormantare,care urma sa fie azi, neam gandit noi. Marti am hotarat cum facem cu copii, si am sunat pe un consatean de-al lui(la scoala la noi vin copii din mai multe sate alaturate) sa-l intrebam cand v fi inmormantarea, as in la ce ora. Ca sa aflam ca inmormantarea a fost marti dimineata, si nu mai avea rost. Tuturor ne-a parut rau, pentru ca vroiam sa facem gestul asta, sa-i aratam ca-i suntem alaturi. Cel putin asta era motivul meu.

Daca ati trecut prin asa ceva, spuneti-mi cum ca ma comport, ce sa-i zic, caci eu nu stiu. Si sa-i zic ca va fi bine nu am cum, pentru ca nu va fi bine, lumea lui s-a prabusit...