Music in my life

 
 
    Iubesc muzica. Presupun ca toti ma intelegeti cand spun asta, nu cred ca e om pe lumea asta caruia sa nu-i placa muzica. Sau poate or fi, dar nu despre asta este vorba. Am impresia ca am mai avut un blog de genul candva, dar nu stiu daca aici sau pe Y360! Cred ca pe ultimul, ffind mai mare.
    Muzica are puterea de a te ridica in al noualea cer fara nici un motiv aparent, dar si sa te coboare intr-o profunda melancolie prin versurile cantecului sau melodia sa. Te ajuta sa o iei de la capat si iti reimprospateaza fortele atunci cand ai nevoie. Doar sa nimeresti cantecul potrivit!
    Ma consider a fi oarecum un ascultator atipic. Sunt oameni care trebuie sa asculte de cateva ori o melodie ca sa le placa sau unii carora le place sau displace pe loc. Eu sunt din ultima categorie, insa au fost si exceptii, cantece care sa-mi placa cu timpul. Nu sunt atipic din cauza, asta urmeaza sa explic. Ma consider atipic pentru ca eu nu prea ascult versurile. Chiar si licentiat in engleza, nu ma obosesc sa ascult ce zice ala acolo, pe mine ma intereseaza sa sune bine. Apoi mai vedem si versurile. Totusi, nu prea ma omor dupa melodiile fara vocalist. Tiesto nu mi-a placut ani de-a randul pentru ca eu stiam ca are numai melodii fara vocalist, nu ca alti DJ. In timp am descoperit si alte melodii ale lui. Versurile incep sa le descoper in timp ce fredonez melodia, pentru ca o melodie buna nu o savurez daca nu o si cant cat de cat, macar un refren acolo.

   Cat atat cu muzica, ma intorc la alta placere a vietii, movies movies movies! Dupa ce am terminat LIFE, bineinteles am creat un gol pentru ca mi-ar fi placut sa fie mai multe sezoane, deliciul urmariri acestui serial sa continue la nesfarsit...             Evident, nu se poate! Asadar ieri mi-am pregatit doua filme, ca sa compensez. Am vazut Old Dogs, cu Travolta(dupa care nu ma omor, dar avand in vedere ca joaca in multe comedii lately, ma uit ca nu am ce face), Robin Williams si sotia lui Travolta, frumoasa Kelly Preston. Am ras la Old Dogs cum nu am mai ras de muuuuult la un film, pentru ca Robin Williams este si va ramane inegalabil. Are un je ne sais quoi care il face sa-l placi fara sa mai conteze cate scalambaieli face in film pt ca e diferit fata de Adam Sandler sau Jim Carey.
   Am vazut apoi Sex and the City 2, care se pare ca a avut ca motto cuvintele Samanthei, ca au fost 2 ani de bad economy si ca trebuie sa schimbe lucrurile cu o saptamana de lux la Abu Dhabi(caci Dubaiul cica e terminat!) Nu stiu cati sunteti fani ai seriei, insa eu ma uitam, pt mine era o chestie foarte diferita sa aud lucruri tabu spuse asa pe sleau. Si inafara de asta, umorul este la el acasa. Sunt amuzante cele 4 dame, si asta normal ca le-a propulsat in cele 7-9 sau cate sezoane or fi si cele doua filme. Nu este un film cu greutate, insa este unul amuzant, si distractiv(desi faza cu Liza Minelli este destul de patetica, si totusi interesanta cand o asculti cantand si incerci sa descoperi ce operatii estetice si-a facut).
    Astazi nu stiu daca voi avea ce sa vad, probabil Let Them Eat Cake a minunatelor Dawn French si Jennifer Saunders, 2 comediene de mare rang din Marea Britanie, apreciate world wide de cei care le gusta umorul, pentru ca am descoperit ca nu toti le gusta/inteleg glumele. Pe Saunders o stiti ca Zana din Shreck 2, si dintr-un serial destul de popular, desi chiar si mie mi-a luat ceva timp sa-l gust, Absolutely Fabulous, pe Dawn French din Vicarul din Dibley, a mai jucat si in Clatterford, sau cum il stiam eu, Jam and Jerusalem, si Psychoville, pe care urmeaza sa-l vad, si in Harry Potter nu-stiu-care, in care era doamna din tablou de pe usa celor de la Griffindors(presupun ca asa se scrie). Amandoua au jucat in Let Them eat Cake, Coraline sis unt cel mai cunoscute la ele acasa pentru sketchurile din French&Saunders, un show cu multe scenete scrise de ele si in care joaca numai ele.

Dar destul cu asta, va las cu noua melodie a lui Robyn, la care sper ca va scoate si videoclip, ca doar e din albumul nou...