3,2,1,GO!

Mai sunt trei zile pana vom tipa in cor si la interval de cate o ora, un mapamond intreg un "La Multi Ani" plin de speranta.
Speranta ca anul ce vine va fi mai bun(desi analistii socio-economici ne anunta ca va fi si mai de rahat ca 2011),si ... as vrea sa mai continui cu ce speram noi ca se va imbunatati in anul viitor, dar ma tem ca s-a terminat lista. Practic, lumea spera la mai multi bani pentru ca sincer lipsa banilor este ceea ce ne imbolnaveste si ne baga in pamant, lipsa banilor este cea care ne inraieste pe zi ce trece si ne face mai inumani decat am devenit oricum in urma jugului comunist.
Fericirea Craciunului s-a dus destul de repede la mine, odata cu evaporarea si ultimilor bani. Nu inseamna ca am trait pe picior mare ci doar ca mi-am cumparat unele lucruri si am cheltuit niste bani pe care in mod obinsnuit nu aveam cum. Probabil asta inseamna sa ai un salariu o idee mai decent(am primit o idee mai multi bani acum-adica vreo 50 lei,nu-ti inchipui vreo suma enorma, + decontul) si sa mai faci si cate o pregatire pe saptamana, sa-ti mai iasa un ban un plus, sa astupe gaurile.
Peste tot in jur vad numai oameni preocupati, incruntati, bosumflati,suparati, in continua forfota si nemultumire. Chestia asta ma oboseste si pe mine si-mi transmite aceleasi idei naspa. Lumea e atat de saraca incat nu mai are de ce zambi nici cand se intampla ceva de bine(ca pare prea frumos ca sa fie adevarat,sau pana nu vad pe hartie nu cred,sau alte asemenea chestii care denota neincrederea), lumea este atat de stresata incat atunci cand nu au de ce sa se streseze, isi gaseste singura lucruri asupra carora sa se streseze si in timpul liber.
E clar o impresie personala, a unui om la fel de resemnat si de posomorat adeseori ca si restul lumii despre care vorbesc.

As vrea sa inchei pe o nota mai optimista, dar momentan nu gasesc nici un pahar pe jumatate plin sau plin sau vreun pahar defel. Pesemne am uitat ca le-am vandut si pe alea acum ceva timp pentru a-mi cumpara un stilou ca sa am si eu cu ce scrie procesele verbale indispensabile actului didactic.(Aici a se intelege ca nu am facur practic asta, dar traim vremuri absurde care pot indemna la masuri absurde gen sa vinzi pahare!) Singura nota optimista este ultima melodie de la Voltaj,care m-au bucurat cu come back-ul lor PUR ROMANESC:

The Final Countdown

Inca putin si vine Craciunul. Inca putin si vine si vacanta, abia astept! Aveam asteptari mari de la vacanta asta, dar in ultimele doua saptamani am invatat sa nu mai visez frumos ca s-ar putea s-o iau in bot. Asa ca tot la ce ma astept sunt 3 saptamani linistite acasa. Atat. Imi pare foarte rau ca nu ne bifeaza si pe noi zapada pe harta, un Craciun fara zapada-sarbatorile de iarna,in general, fara zapada sunt mai searbade fara zapada. Nu au acelasi farmec.
Imi displace total faptul ca nu am nimic clar de ce voi face de Craciun si Revelion. Eu sunt obisnuit cu planuitul lucrurilor, sa stiu din timp ce e de facut, cati bani sunt de dat, daca pot sa-mi fac alte planuri decat cele originale. Anul asta din pacate, mai e o saptamana pana la Craciun si eu habar nu am ce fac de Ajun sau in prima/ a doua zi. Si ma roade ca un soarece lemnul!
In caz ca nu ne mai intalnim pe aici pana la anul, Sarbatori Fericite si multa distractie! Ia viata asa cum e, si pe tine mai putin in serios caci nu se merita sa ne pierdem timpul cu fandoseli si impresii. E foarte obositor!

PS: Al doilea videoclip e cu Nicole Scherzinger de la Pussycat Dolls, cantand The Phantom of The Opera,intr-un mod divin,live! Are o voce fantastica si merita ascultat pana la sfarsit cand veti avea parte de un efect WOW!

News of late

                     Marti a fost o zi care aproape m-a facut sa devin superstitios. In drum spre scoala,abia plecand din oras, am facut accident cu masina de Roscani. Portiunea de sosea de la Galati la Vanatori era acoperita cu polei sau gheata(totul era nins inca de deunazi-si ningea si atunci) si o Dacie papuc(cu camera frigorifica in spate) aluneca pe gheata de zici ca dansa,nu alta. Soferul nostru a avut de ales intre a intra in sant(si a ne rasturna sau ateriza in copac) si a-l lovi in plin pe nenea cu Dacia. A ales ultima varianta(nu avea viteza mare) si ne-am tamponat. La nici 5 min ala cu Dacia a plecat(masina a fost lovita lateral sau din spate caci botul-ce am vazut eu-era ok),fiindca nu avea cauciucuri de iarna-din moment ce patina. Ford transit sau VW,ce masina o fi fost a noastra, avea botul facut varza, mototolit ca o coala de hartie in pumn. Abia cand am vazut in ce stare se afla masina am realizat ce s-ar fi putut intampla. Needless to say, toata ziua am fost intors pe dos. Bine ca s-a dus si ramane doar o amintire. Desi mai stau cu frica cat de cat...



Pentru happy thoughts, va las cu vocea incredibila a lui Adam Levine(m-am re-indragostit de el si M5):

S-a mai dus o saptamana din viata! Duca-se!

      

Music, the fuel of life

      
       Trei piese minunate am sa sa-ti prezint. Una imi place pentru ca e in limba romana si suna bine(nu e perfecta, are niste versuri pe alocuri ciudatele-sau asa mi se par mie, dar incurajez initiativa de a canta in limba romana). Vine de la Kamelia, cea care canta refrenurile lui Puia.
        A doua vine de pe peretele de facebook al lui Smiley, unde a postat un videoclip de al lui Mihai Ristea. Habar nu am cine e acest individ, nu am mai auzit de el pana acum, dar arata bine(nu mai zic de cele doua minunate fapturi cu care a filmat videoclipul), canta frumos si melodia nu are un sound dance romanesc ci mai degraba european.
        Si ultima auditie vine de la o super formatie spaniola, care si-ar merita pleiada sa de postari pe aici, La Oreja de Van Gogh, care tocmai a scos un album nou nout, Cometas por el Cielo. Nu m-as mai hazarda sa treduc ce inseamna pentru ca am constatat cu o mare neplacere si amaraciune ca am inceput sa uit limba lui Cervantes.

Jericho Rose

Facandu-i mamei comanda de pe Bon Prix de ceva, am dat la un moment dat si peste acest trandafir de Jericho. In poza e extrem de verde, in realitate nu e chiar asa. Insa nici nu are cum. El practic vine sub forma unui ghem uscat intr-o punga. E inrudit cu acele torocoale de arbusti pe care le vedem mereu rostogolindu-se prin filmele western(tumbleweed o numesc americanii).

Ideea e ca pui acest ghemotoc intr-o farfuriuta cu apa calda(cu radacinile in farfurie, nu tot) si in cateva ore el se va deschide(mai mult sau mai putin complet). Timp de 5-6 zile i se schimba apa zilnic, si apoi el trebuie scos din apa si lasat pur si simplul.
Se va strange la loc si 3-4 saptamani e bine sa fie lasat asa, dupa care poate fi "readus la viata". Fiind o planta de desert, nu are nevoie de multa apa.

Acum... vorba umbla-n sat ca ar fi fost binecuvantat de Fecioara Maria cu viata vesnica (inainte sau dupa moartea lui Iisus),si multi il pregatesc pentru Paste(the miracle of resurrection). Eu nu pentru la asta l-am cumparat, sa fim seriosi! E doar o planta care s-a adaptat cat de bine a putut la mediul in care traieste. Trandafirul arata mai degraba a conifer(seamana cu chiparosii la frunze), si mi s-a parut cool. Al meu nu s-a deschis nici in a doua zi complet, si nici nu e verde complet, dar e de inteles(cine stie de cand e in stare uscata?!) insa eu sunt multumit de cat s-a deschis si cat de verde e.

ghemotocul abia pus in apa

Adăugaţi o legendă

se vede in dreapta jos radacina

incepuse sa dea semne ca se deschide

aici e cat s-a deschis de tare, inca mai sunt multe fruze rotocol

I Got Phoned!

Postarea asta o intentionasem a scrie de pe telefon, ca sa fie cica un efect de TA-DAM!, AM TELEFON!
Da, in sfarsit mi-a revenit telefonul, dupa 2,5 saptamani crunte de asteptat. Fara netu meu pe mobil, fara posibilitatea de a asculta muzicaa... nasol rau! Si macar de inlocuitorul sau, in jaf de Nokia 1100(jaf nu pt ca e dumb phone si vechi, ci pentru ca arata de parca ar fi fost folosit la heavy duty 10 ani) ar fi mers cum trebuie, dar avea probleme cu difuzorul saracu, asa ca nu prea am putut comunica cu el. Bine ca nu prea ma cauta lumea in general si nu prea am fost nevoit sa-l folosesc. Folosesc Mess-ul si Facebook mai mult.

Si ca veni vorba, ce atat mare scofala cu cel Google +? E atat de simplist si de gol si de anost ca nu inteleg de ce lumea e asa buluc pe el! Am doi prieteni pe +, si mai urmaresc Savage Chickens(care il am si aici la blogroll) si Vunk. Si doar Chickens ce posteaza des, caci in cercul de prieteni ZERO actiune. Pentru ca si ei sunt interesati la maxim de +. Nu inteleg deloc ce e atata valva cu el. E o copie(nereusita zic eu si ceva mai diferita) a Facebook-ului. Au bagat pana si jocuri! Si nici macar nu apare la orice site acel link +!

Macar concurenta face ca Facebook sa miste mai mult spre inovatie. Mi-am pus noul timeline si-mi place, e diferit. Au bagat antivirus, translator. Asta e singurul aport pozitiv , singura utilitate Google+, caci in rest e cam useless!

Pariu cu Viata

O sa radeti de mine, sau o sa cad in ochii vostri poate, pentru ca o sa va spun ca-mi place la nebunie noul serial de la Pro TV. Trecand peste unele lucruri ceva cam trase de par(dar,de! e film so... totul e permis/posibil), gen reactia si comportamentul unor elevi de prin serial(sau poate asa or fi ei, habar nu am, caci nu gasesc mai nimic din mine de pe vremuri in ei de acum-are fraza asta sens? sper.) e un serial dragut, cu tineri, fara sex(Slava Cerului!), cu multa,multa muzica. Si mai ales si muzica romaneasca, careia ii duc dorul nespus. Adica nu muzica facuta de romani(ca avem parte destula de aia) si de muzica in limba romana. Poate o fi ciudat ca asta vine din partea unui prof de engleza, dar daca vreau sa ascult muzica in limba engleza, ascult de la mama lor. Muzica spaniola mi-o furnizeaza LA oreja de Van Gogh, Amaral si altii, cu portugheza,rusa,germana gasesc mereu pe cate cineva. Cu romana ma mai ajuta Vunk, Directia 5, fiind priintre putinii (din formatiile tinere) care mai simt ceva in romana, carora le e dor si nu "miss", care iubesc si nu "love". Limba noastra e atat de muzicala, si sunt destui artisit(nepromovati) care canta deosebit de frumos, adevarate poezii in romana.

SALEM

De ceva timp se prevesteste o miscare. O miscare de forte impotriva fortelor tenebroase din tara noastra. Incepe vanatoarea de vrajitoare! Si vrajitoarele sunt oamenii de la catedra.

In fond, pot sa fac paralela asta pentru ca sincer mie asta mi se pare. Cum la sfarsitul anilor 1600 si inceputul 1700 in SUA lumea devenea din ce in ce mai isterica ca vecinul, sora, tata este vrajitoare(sau vrajitor,desigur) si incepea sa-i acuze si sa-i vaneze, sa-i arda pe rug, cam asa pare goana asta dupa profesori.
Dupa dezastrul de la bacalaureat, in care profesorii nu erau principalii vinovati ci unii din cei multi(vinovati prin faptul ca s-au adaptat(din nevoia de bani, de a avea un loc de munca) la legile din ce in ce mai proaste date in ultimii 20 de ani sub ideea modernizarii), dupa povestea(anuala de fapt) a rezultatelor la titularizare(sa tinem minte ca multi dau pentru prima oara acel examen,dar sunt si care iau note mici si intra in sistem(tot din cauza ca jobul nu e ofertant pentru cei pregatiti)), acum va veni randul evaluarilor initiale si a camerelor de luat vederi plasate in clasele de elevi.

Adica, se dau evaluari initiale, cu subiecte centralizate. Eu m-am uitat pe modelele de subiecte de pe edu.ro si m-am crucit. Ele sunt pentru elevi de oras in cel mai bun caz, in nici un caz un elev din mediul rural. Pentru ca distinsii specialisti uita ca e o diferenta intre cele doua situatii(altfel nu ar fi contat si nu ar fi scris pe nici un dosar.cerere de transfer in invatamant in ce mediu predai), sau cel putin uita cand si cum au ei chef. Un copil din rural are si alte preocupari acasa inafara de invatat si teme, si asta nu pentru ca nu are el chef, sau tre sa se joace pe noul PS3,4 cat o  mai fi acum, sau pe wii.Acu se culege porumbu si via, mai incolo ce-o mai fi, de abia de prin noimebrie se mai linistesc si ei, daca nu o fi de treaba prin batatura(la tara nu prea e timp de stat). Si asta pentru ca e nevoie sa ai ceva pe masa, si nu ca sa-si umple timpul oamenii ca se plictisesc. In fine, poate intru prea mult in detalii campestre. Ideea e ca subiectele alea trebuiau facute ceva mai simple. Elevul de clasa a 5a, sau a 6a de la rural nu cred ca e capabil sa scrie o scrisoare in limba engleza. Nu de la zero, nu inca. Ma rog, asta e parerea mea, poate si influentata de ceea ce am gasit la noua scoala,unde engleza e prima limba straina studiata.

Iar in ceea ce privesc camerele video... treaba e simpla. Cica se pun numai pe la noi prin judet(deh, iar judet pilot, ca si cu camerele la bac!) si cica pentru a usura realizarea inspectiilor. Mai putini bani dati pe drumul inspectorilor,mai putini bani cheltuiti si de cadre. Acum, mie asta mi se pare cam cusut cu ata alba. Intr-adevar, sunt beneficiile astea, dar pare o masura destul de invaziva. Nu imi e frica de faptul ca cineva de la isj ar putea deschide un buton si sa ma vada facand ceva aiurea la clasa, sau nefacand nimic la clasa. Nu e cazul in ceea ce ma priveste si nici in cazul colegilor pe care ii stiu personal. Astea sunt exceptii si sunt cazuri izolate,zic eu(sau poate asa imi place sa cred).  Nu m-ar deranja za dau examene cu camere de luat vederi. Dar sa pui camere de luat vederi in clasa(un spatiu intim,in care teoretic nimeni nu ma deranjeaza in timpul orei, daca vine cineva il poftesc afara,nu-mi intra oricine,oricum in clasa), ca si cum ai pune pe holuri sau in banci, mi se pare aiurea. A disparut increderea in cadrele didactice si acum a inceput vanatoarea!

 Motive sunt destule! Examenele de la bac, rezultatele de la evaluarea nationala(nimeni nu pune in discutie o schimbare de atitudine fata de elevi, pentru ca asta nu implica nici o economie, dar disponibilizarea de profesori DA!), mai nou de la evaluarea initiala, pregatirea profesorilor prin examenele specifice, si mijloacele sunt brigazile si mai nou, BIG BROTHER-ul!

Bricked phone!

Durere mare la mine in buzunar, de unde lipseste cu desavarsire telefonul mobil. Am vrut sa-i fac un back-up,am folosit ROM Manager,nestiind ca programul asta nu e bun pentru telefonul meu. Cand sa-si faca restart, nu a mai repornit. Dead, finished,muerto! Am incercat sa-i fac toate rahaturile posibile pentru a-l reporni, urmat tot felul de sfaturi de pe net, cu tot felul de fisiere si programe(care toate dau cate o eroare, nu stiu cum altora le functioneaza!). Asadar, ramane luni sa ma duc cu el la service.

I miss my phone!

Dupa o binemeritata minivacanta!

 Asta trebuia sa fie PS, dar pentru ca e vorba de doua melodii, le pun la inceput, sa le asculti in timp ce citesti. Prima imi place nespus(ca si a doua) iar cealalta vorbeste si de locul unde am fost noi. Daca nu iti place stilul lui Margineanu, fii pe pace, astea nu sunt deloc in stilul lui!:D








Dupa examenul de def, imi pregatisem inca din mai-iunie o minivacanta la munte de 3 zile. Doar 3 pentru ca apoi urma sa inceapa scoala pentru noi profesorii si oricum nu aveam buget pentru mai mult(ca doar sunt bugetar). Am mers in Bucegi, la Cabana Padina.

Stiam de dinainte ca voms ta intr-o camera cu 14 paturi(20 lei patul). Apoi am aflat ca respectivii nu au apa calda pentru dus,deci in 3 zile eram pe cont propriu cu spalatul. Si mai apoi am aflat ca nici nu au locuri, ceea ce pe mine m-a multumit. Am preferat sa-mi iau o saltea gonflabila pentru cort si sa dorm comod in cort decat sa dau 20 lei(pentru ce mai exact?!) ca sa am un pat(poate mai putin confortabil decat salteaua mea).

Zis si facut! Am plecat spre Padina cu masina, am ajuns in Sinaia si mi-am luat bilet de tren inapoi(prietenii cu care am mers stateau mai mult de 31 august). Apoi am plecat spre Moroieni(nume interesant, avand in vedere ce inseamna moroi) caci pe acolo era drumul bun spre Padina. Dupa ce am trecut de Moroieni, opream din 3 in 3 minute si coboram din masina(cu garda joasa si umpluta la maxim) ca sa poata Bogdan sa conduca prin gropile minunate ale patriei noastre. Cand am trecut dupa nu-siu-ce sanatoriu, ne-am impotmolit prin hartoapele de acolo. Drum forestier, ramas denivelat de cand fusesera inundatii/ploi pe acolo. Abia am reusit sa iesim de acolo si sa plecam inapoi(cu cauciucuri incinse-miroseau a ars, ambreiaj si lichid de frana in stadiu asemanator cu rotile si cu o lovitura zdravana la bara din spate:(  ). Am luat-o pe alt, drum(care in trecut era mai prost) pe la Lacul Bolboci, ca sa aflam ca de fapt acel drum era asfaltat(desi fff sinuos) si unde era drum forestier era nivelat cat de cat pentru ca urma sa fie asfaltat. Cand am plecat de la Galati, facusem un joc, sa ghicim la ce ora o sa ajungem acolo. Cine nimerea, avea dreptul la un castig(o bere, o dorinta implinita, chestii de genu), si Bogdan jumate din cel care castiga-el era soferul si putea sa conduca in asa fel incat sa castige el si de aici decizia cu 50%. S-a zis ora 12, ora 1, ora 12 jumate. Eu am vrut sa spun ora 11 jumate(in conditiile in care am plecat la 6 si un pic din Galati-dar ne-am ratacit pe la Carrefour BR, unde cica mai umblase, apoi pe drumurile pe care nu le stiam!!) dar nu m-au lasat(au zis ca nu gandesc:P) si atunci m-am vazut nevoit sa zic 2 sau 2jum(ceea ce a generat aceeasi reactie ca si inainte). Evident am ajuns la 4!!!, asa ca nu a castigat nimeni.

Bogdan aduna lemne.

Nu ca cineva mai vroia ceva, toti eram multumiti ca am ajuns odata. Dupa ce am carat lemne de pe munte, facut gratar si privit la stele, ne-am bagat in corturi. Deja era cam multa umezeala, dar nu am bagat prea mult in seama acest fapt. Pe la 1 de noapte am observat ca este gheata pe cort! Era foarte frig si nu puteam adormi deloc. Eram imbracat ca pentru vara(un tricou si lenjerie) in sacul de dormit. M-am infofolit pe parcursul a cateva ore cu sosete si pantalonii de trening, apoi am schimbat tricoul pe un bigmen si apoi am pus si bluza de trening,rand pe rand. Baba Dochia in martie isi leapada hainele, eu in august la munte le tot puneam. Tot asteptam sa ma incalesc, si mai importat, asteptam ora 6 sa iasa soarele(nerealizant ca suntem intr-o vale, intre munti). La 6 si un pic, speriat(deja mi-era frica sa nu fac degeraturi la picioare, erau vreo 8 h de cat aveam picioarele reci) si satul, am iesit din cort sa ma plimb-desi mi-era frica sa nu dau nas in nas cu ursul(se crapase de ziua,dar mai stii?!).

Privelistea din cortul meu.

Cand am iesit, nu mi-a venit sa cred ce vad! Totul in jur era alb, de parca eram in mijocul lui decembrie! In curand am avut si companie si am cautat lemne(deasemenea inghetate) si am reusit sa facem focul cand deja se apropia soarele. Ne-am incalzit apoi(s-au mai trezit si ceilalti) la foc si la soare. Doar Bogdan a dormit nestingherit pana la 10, el credea caa visat ca era frig si promoroaca. Noroc cu el ca era foarte obosit,de a reusit sa doarma(desi eu tot nu pot sa inteleg cum a reusit!).

Am fost sa cautam totusi o cazare la Padina, caci nu vroiam inca o noapte de cosmar. Ne-au trimis la alta cabana sau la salvamontisti. Si la salvamontisti am fost, unde am gasit oameni precauti in ceea ce ne priveste la inceput, dar care s-au dovedit a fi oameni de treaba si caldurosi. Conditiile erau de lux,fata de Padina. Camera de 6 paturi, 25 lei patul si apa calda, dusuri-am zis ca am ajuns in Rai!

Cu problema cazarii rezolvata, am fost la Pestera Ialomitei, si am jurat ca mie in pestera nu-mi mai trebuie! Era alunecos, umed si destul de pericolos. Unele unghere in care nu te puteai rezema decat de pereti(aceeasi pereti umezi de care erau prinsi si cablurile ruginite de curent electric), unde trebuia sa mergi cu genunchii la piept(nu mai am mobilitatea si corpul de al'data) si niste scari minunate(umede, aluneacoase deci,inclinate,stramte). Am zis ca nu vreau sa ma gaseasca nimeni ca pe Nechifor Lipan, asa ca nu am mers prea mult pe acolo si m-am intors afara, si de aici ne-am intors la Padina ca sa urcam la Saua Strungai.

Nu stiam noi ce-i aia SA, si la ce se referea. Era un traseu de 2,5h. Am urcat ceva,dupa care am ajuns la o formatiune de roca ce mie mi se parea ca o sa de cal si am zis ca sus la aia trebuia sa urcam. Mai bine as fi avut dreptate, pentru ca nu era aia si am avut de urcat muuult inca mai mult, printre pietre si pe povarnisuri pe care puteai sa aluneci. Intr-un final, cand aproape sa clachez, am ajung la un refugiu turistic unde am stat vreo 20 min sa ne linistim. Am iesit (deloc plin de avant si elan tineresc) sa continuam traseul. Un marcaj continua sus spre stanga, altul sus spre dreapta. Al nostru, ioc. Continuam sa urcam 50-60m spre o culme intre cele doua piscuri si vedem partea cealalta de munte si in spatele ei Moeciu. Atunci am realizat ca noi eram deja ajunsi la locul cu pricina si de aceea nu gaseam marcajul. Cand am coborat am vazut ca si pe refugiu scria Saua Strunga.

A doua zi am urcat la Vf Omu. Nu-ti imagina ca am urcat pe jos, pentru ca era un traseu de 5-6h(ceea ce inseamna tot atat la intors,ori ajungeam noaptea acasa). Am urcat de la Hotelul Pestera(putin mai sus de Schitul Pestera, hotel la care camera costa doar 300 lei pe noapte), cu telecabina pana la Babele(doar 18 lei/persoana). De la Babele pana la Omu a fost usor de urcat(pantele erau relativ line, aveam si de coborat, si de mers drept-deh, urcarea cea mare a fost trisata cu telecabina doar!), insa coborarea a fost alta mancare de peste. Dupa o masa deloc satisfacatoare la Cabana Omu(scumpa si saracacioasa-o farfurie mica de ciorba-10lei, 16 lei muschi cu piure-2 linguri de piure la plic si muschiul ala era o sunca afumata) si completata ca resursele proprii,am coborat spre Padina prin Mtii Obarsiei(numiti si Obarsiile, sau Obarsia Ialomitei). Traseul era de 2,5h, am zis ca o sa-l facem mai repede ca era de coborat doar. Am plecat la 4 de la Omu si am ajuns istoviti fizic si mai ales psihic la 8 aproape la cabana salvamontistilor. Coborarea a fost grea pentru ca am bocorat prin pietre si povarnisuri,atenti la orice pas, si agasati de faptul ca de la o ora dupa ce am plecat de la Omu deja nu mai vedeam nici cabana, nici hotel nimic din zona unde trebuia sa ajungem. Si dupa2 ore ajunsesem cand ajunsesem la cascada Ialomitei, mijlocul traseului oarecum, a fost un moment criminal. Sa nu stim cat mai avem de mers de fapt pana la destinatie. Oricum, am ajuns cu bine acolo, am reusit sa prindem si o masa calda(bine ca mai ramasese cate ceva)si am putut dormi linistiti. Urmatoarea zi am plecat prin Sinaia, am urcat la Peles(nu am intrat insa auzisem ca intrarea era undeva sub 20 RON ceea ce m-a uimit, stiind ca in plin sezon estival ajungea si la 70!) am mancat ceva la un restaurant de acolo si apoi eu am luat trenul spre casa.


Am ajuns la 12 noaptea, si a doua zi m-am trezit la 6 ca sa ma duc la noua scoala. Ziua de joi a fost ingrozitoare, avand simptome ca de gripa din cauza oboselii, dar dupa un somn bun mi-am revenit. O sa revin si cu ceva idei de la scoala. Momentan spun doar ca e mica, cate o clasa din fiecare an, sunt diriginte la a 7a, ceea ce e super bine ca nu am si anul asta de organizat banchet!:)) Suntem putini profesori. Eu am si engleza si franceza(am luat doar 10 manuale acasa), mai e un profesor de matematica si va fi si o profesoara de romana(inca nu avem, dar nici la Ghidigeni nu le-a venit inca nimeni pe engleza,unde am fost eu), profesoara de istorie preda si geografie, profesoara de fizica are si chimia. Ce mai umplu randurile viitorii colegi de religie,sport(si biologie cred,daca nu va fi predata tot de doaman de geografie-istorie). E colectiv mic, doar 2 barbati, dar sper eu sa fie bine.

Imi e dor de Ghidigeni si de oamenii de acolo! Noroc cu telefoanele, ca mai tii legatura.

La Sinaia

La Saua Strunga,marginea nordica.

Traseul de vara spre Omu.

Obarsia Ialomitei privita dinspre Omu.

Priveliste de la Omu

Cabana unde am stat.

Cu mare intarziere

Sau poate ca nu, caci in fond a mai fost un examen recent, in urma cu o saptamana parca. E vorba de examenele profesorilor, caci daca tot am luat la rost elevii, sa iau la rost(sau nu) si profesorii.

Se tot spune de cativa ani de notele pe care le iau profesorii an de an la examenele de titularizare (si suplinire). In primul rand ar trebui sa se faca o diferentiere clara intre concurentii la aceste examene. Nu toti sunt profesori, multi fiind studenti proaspat iesiti de pe bancile facultatii. Pentru acestia lucrurile ar trebui sa fie destul de simple in ceea ce priveste subiectul de literatura. Subiectul de gramatica e destul de ciudat. Eu nu stiam cum vor fi subiectele si am ramas placut surprins. Invat gramatica in mare parte inutila in facultate, iar la examenul de titularizare mi se dau exercitii de rephrase si altele in genul celor pe care le faceam la liceu. (Pentru ce am invatat eu de grupuri nominale, verbale, copacei si semantici daca nu am nevoie de ele?). In partea de metodica, e mai naspa pentru ca pregatirea de la dppd pe care am primit-o a fost si este in proportie de 80% teoretica(si aproape inutila si prost predata) cei 20% fiind practica la scoala, unde efectiv iei contact cu elevul. La practica mea, la engleza a fost super lejer(la profa noastra). La franceza, femeia aia ne-a pus sa facem un portofoliu gros de 6-7 cm in care puneam niste planuri de lectii de ale mele, de la orele mele, o fisa psihologica si in rest planurile colegilor(deci maculatura degeaba pentru ca alea erau si-n portofoliile lor) si programa de franceza printata si altele de genul. La ce trebuia atata hartie? La colocviul final, unde am prezentat portofoliile, profele s-au uitat pe vreo 5-6 pagini si gata. Pedagogia e cea mai folositoare materie. Si fostul student cu o pregatire pedagogica oarecum precara trebuie sa faca subiectul ala de metodica. Acum, eu poate am avut si bafta(la greu!) de am luat nota minima la titularizare acum 2 ani. Nu m-am spetit cu invatatul(rar o fac sa fiu sincer-dar cred ca deja sunt niste diferente intre ce consider eu invatat si ce considera asta un elev de acum), si timpul a fost scurt, nu ma intorsesem de mult in tara. Si totusi am reusit cumva sa iau examenul.
Profesorii care dau titularizarea an de an(si care nu iau) au scuze si nu. Depinde de materie si subiecte. La mine la engleza(poate si fiindca eu am luat) nu inteleg cum un profesor ce are experienta de cel putin 1 an nu poate rezolva acele subiecte(2 si 3 macar caci la 1 la literatura poate nu pica pe subiect-desi am impresia ca fara literatura nu iei titularizarea, avand 3 pt). Examenul constand in exercitii si un plan de lectie la sub 2 si 3, ar trebui sa fie accesibil celor cu experienta didactica de cel putin 1 an. Iar examenul de suplinire e mai usor decat cel de titularizare. Acum, mai e o chestie. Eu am zis mai sus pentru materia mea, engleza. Cunosc profesori de fizica care sunt foarte buni in ceea ce fac, sunt bine pregatiti , putand sa explice la orice moment din zi si noapte lucruri din materia lor(nush, de exemplu despre intensitatea curentului, despre forta, legea lui ohm, chestii plictisitoare(dar folositoare!!!) de fizica) si care nu sunt titulari. Mi-au explicat ca sunt posturi putine, mereu aceeasi candidati si pe an nu iau mai mult de 2 titularizarea. Subiectele sunt dificile in sensul ca ele cuprind materie pe care ei nu au de unde sa o ia(decat cu drumuri la biblioteca bucuresti sau iasi) si cred asta pentru ca si eu am de invatat chestii pe care nu mi le-a predat nimeni pentru examenele astea. Stupid si idiot sistem, dar nu ai cu cine sa te bati! Si mai sunt dificile pentru ca li se dau subiecte de sinteza(poate anume pentru a fi greu de corectat in favoarea unei note de 7 la contestatie) in care au de scris pe branci cel putin 6-7 pagini. Poate examenul de genul il ia cine trebuie si nu cine merita, altfel nu pot sa inteleg cum iei 6 la titularizare si 9 la definitivat(mai complex decat titularizarea). Poate.

Si mai e o problema. Cum spunea si ELITE, de vreo 10 ani de zile sau poate ceva mai mult, meseria asta a decazut enorm in ochii oamenilor si mai ales a politicienilor. Problema supradimensionata de mass-media. Pai ce treaba are asta o sa te intrebi. Pai e destul de simplu. Tu ai vrea sa ajungi maturator de strada? Sau gunoier? De ce nu? E o munca cinstita, e necesara unei societati civilizate. A, pentru ca sunt o categorie de salariati priviti de sus cu scarba? Cam aceasi chestie si cu profii. Nu suntem cu mult peste gunoieri si maturatori de strada in ceea ce priveste opinia publica. Si un om cu facultate, care s-a straduit sa ia 9 si 10 si a facut-o din placere pentru ce s-ar cobora atat de mult? De ce sa nu se duca undeva si sa faca ceva(poate ceva care nici nu are legatura cu specializarea de pe diploma) care i-ar aduce satisfactia materiala dorita? Caci hai sa fim seriosi, in ziua de azi ca sa fii fericit ai nevoie de bani, oricat ai spune contrariul, dar asta e o alta discutie ce poate merita postarea sa individuala). Si o si face, caci putin sunt cei care raman in sistem de drag, sau pentru ca simt ca indiferent de probleme, acolo le este locul.

Si atunci cine ajunge candidat la titularizare? Pai cum cine, studentii care au trecut ca gasca prin materie si de care nu s-a ales nimic, cei de la fara frecventa sau de la distanta. Cei care au facut un liceu industrial sau slab si au dat apoi la facultate(ca acum fara facultate nu mai faci nici o branza, nu ca pe vremea lui Ceausescu cand mancai o paine decenta si cu examenul maturitatii(adica BACul pentru cei care nu stiu)). Si cum la facultate se intra de ani buni pe baza de dosar, unde , ca si la liceu completezi niste optiuni si intrii la care pici, au ajuns studenti la limbi, la mate, la istorie si alte facultati specializate pe productie de profesori niste elevi care nu au ce cauta la facultate sau in orice caz nu la specializarea respectiva. Si cum ai nevoie de facultatea aia ca sa mananci o paine, si nu ai bani sa dai din nou la cea la care vrei sau din mai stiu eu ce alte motive, ramai si faci acea facultate(cum am zis mai sus) si o si termini cu chiu cu vai. Pai si apoi studentul ala nu tre sa munceasca? Si ce altceva decat profesor, ca doar asta iese din facultate.

Cam asta e cu rezultatele dezastruoase de la titularizare din ultimii ani. Romania e plina de coruptie si mai exista probleme si la un asemenea examen(stai sa vezi la anu ce-o fi cand te duci cu banu la director si primar sa te angajeze, caci la asta o sa se ajunga, mai ales la orasele mari unde vor fi sume ametitoare in joc). Intr-un sistem in care nu se baga bani pentru o modernizare cu cap, in care bataia de joc si politicul sunt la ordinea zilei, intr-un sistem in care salariatii sunt prost platiti pentru orele muncite(dar nu se gandeste nimeni la conditiile de munca, caci nu stau 4 ore cu dosare de completat in fata ci stau 4 ore cu cate o clasa de 20-mai nou 30- de elevi in fata, pe care trebuie sa-i instruiesti, linistesti, si cate si mai cate, fapt deloc luat in considerare), nu se gasesc multi oameni care sa intre(in sistemu mai sus amintit) stiind ca in alta parte (aici sau afara) gasesc o leafa pe masura pregatirii, diplomei si efortului depus! Iar noi ramanem cu restul la catedra. Sau cel putin in bancile titularizarii!

Problema BACului

WAKE UP!!!

As vrea sa spun ca azi a fost o zi de rahat, dar din pacate nu simt asa. Ar trebui totusi.  Ieri mi-am stricat duminica cu drum pana la Ghidigeni pentru ca azi dimineata la ora 7 sa fiu la scoala. Eram in comisia de Evaluare Nationala. Cand am ajuns la scoala, dupa vreo 30 de min primeste directorul instiintare de la ISJ(inspectoratul scolar judetean) cum ca din 3 membrii ai comisiei ramane doar 1. Asadar eu am fost trimis acasa. Nu mi-e de bani ca si asa erau o mana(desi nu erau de prisos 200 cat primeam in mana) dar chiar nu se merita sa-mi stric weekendul pentru a sta o zi si jumatate la Ghidigeni City(si aici o spun ca termen peiorativ, cat mai peiorativ posibil!!!).

Acum, maine mai stau pe aici si saptamana viitoare cateva zile, apoi PA!

Dupa cum am spus, azi a fost primul examen al Evaluarii Nationale. Unii copii mai cu emotii, alti mai fara. Mi-a facut o placere nebuna sa-i revad. Din pacate nu de asta am pornit postul asta, cin din socul provocat de subiecte. Mi s-au parut extrem de simple, prea facile parca. Eu cand am dat(si ani inaintea noastra si dupa noi) am aut de scris comentarii sau caracterizari de personaj de minim o pagina(asa suna subiectul). Ei acum scriu doua sinonime, 3 functii sintactice(usurele) si doua compunerici mici de cate 10 randuri si gata. Ori la noi numai scrisoarea avea 15 randuri si ocupa o pagina, ca sa nu mai zic de eseul de la subiectul 3. Copiii astia habar nu au sa scrie un eseu, apropo! Devenim din ce in ce mai delasatori, ni se pare totul din ce in ce mai greu. Subiectele au fost facute in asa fel incat sa avem in coninuare acelasi procent de promovati ca si inainte. Sau poate ca ai nostrii copii chiar se prostesc de la generatie la generatie,si nu vor si nu pot chiar sa invete!


Subiectul de la Teza Unica din 2007  e asemanator cu ce aveam noi de scris referitor la subiectul 1A, unde lucrurile sunt asemanatoare. La subiectul 2(sau 1B cum e in 2007) am avvut de facut o scrisoare, dar puteam sa scriem si un articol sau altceva din stilul functional(in 2007 au avut de argumentat pe text ceva) iar la subiectul 3(sub 2 in forma din 2007) am avut de facut comentariu literar sau caracterizare. Diferenta e ca in 2007 au avut de scris 15-20 de randuri(cat am avut eu de scris la scrisoare) si nu cel putin o pagina ca pe vremea mea.

Iata subiectele din anul acesta, care mi s-ar parea hilare daca nu ingrijorator de facile!

Inca putin

Iata-ne la inca un final de anu scolar. Anul asta a fost cu multe schimbari fata de cel trecut.

Am stat in gazda noua si spre de deosebire de anul trecut am ramas in aceeasi locatie, nu am mai schimbat gazdele ca pe sosete. Si nu numai ca am stat tot anul in acelasi loc, am stat impreuna cu colegii de fizica si chimie si in 95% din timp a fost o experienta placuta. In restul timpului au fost normalele frictiuni cand 3 persoane trebuie sa se obisnuiasca unii cu altii.Am avut parte de multi colegi noi, de fapt mai mult colege. A fost o pleiada intreaga de profesoare de romana la Ghidi anul asta.
Am avut anul asta si inspectia pentru Definitivat,ceea ce inseamna ca toata vara va trebui sa invat. Inspectoarea a fost la fel de amabila si cool ca intotdeauna. M-am bucurat enorm ca a venit ea, desi parca am trecut prin furcile caudine asteptand in necunoscut caci nu stiam exact cand vine. Si nu puteam sa ma pregatesc cu o maslina, o rosie cum e protocolul fiindca acolo nu am frigider. Insa cand a venit... a venit nu gluma! A venit cu inca doua metodiste,una de franceza si una de engleza. Culmea e ca cea de franceza e prietena cu o fosta profesoara de franceza de-a mea si cea de engleza e prietena cu profesoara de engleza din liceu. Si a iesit bine.

Saptamana asta a fost si banchetul claselor a 8a, si a iesit la fel de frumos, ca si anul trecut.  Iata cateva poze:

Toate fetele au fost la inaltime! Si nu ma refer la tocuri ci la intreaga tinuta!

O domnita cu o rochie... indrazneata!

Nu ma asteptam sa fie asa cute!

Doua domnisoare pe care le apreciez mult!

Gasca 8B

Cucu bau! sau Pick-a-boo!

O super eleva si o super colega!

Colega de romana, de care deja imi e dor si sefa de promotie

Daca prima oara decolteul era destul de jos, acum fusta e destul de... sus!

cu dl invatator

nu stiu pe cine ascultam, dar e funny rau!

Am vazut brandu lui Ghita(aka stanga mea) si ma simteam nesigur...  =))

doua domnite dragi

Colega si un elev de clasa a 6a, poate viitor sef de promotie! Eu ii tin pumnii si-mi va lipsi mult.

Cum a spus cineva odata..."Mereu va ramane amintirea". Acum... nu cunosc toate semnificatiile spuselor din partea persoanei, dar mie clar imi va lipsi aceasta doamna plina de stil si mai ales umor!