miercuri, 3 iunie 2009

Sa fiu Superman? DA! Oricand!


Astazi, dupa ce am plecat acasa, in plina strada,m-a cuprins un sentiment puternic de lehamite si nervi. Dintr-o data, pur si simplu m-am simtit satul de toate chestiile pe care le impune societatea. Trebuie sa fii asa, si sa faci asa, ca altfel nu e bine, nu e normal. Ce este normal? Cine spune ce este sau nu este bine? De ce trebuie sa-ti faci prieteni? Sau sa ai un suflet pereche? De ce trebuie sa te casatoresti? Sa faci copii? De ce? Cine spune ca asta trebuie sa faci in viata? Ca trebuie sa suferi de aiurea, din pricina atator lucruri? De ce este omul fiinta sociala? Uneori ma gandesc ca sunt norocosi cei care nu simt nevoia sa se vada cu alti oameni(bine, nu stiu cat e de pe bune asta, sau doar frica de a fi ranit). Am cunoscut pe cineva de genul asta. Este foarte amabil, te viziteaza daca esti la indemana(preferabil vecin), sta de vba cu tine, dar daca nu te vede 5 ani nu il intereseaza, nu simte dorul tau sau ceva de genul. Uneori mi-ar place sa fiu asa. Traim intr-o societate in care ni se impune totul. Nu stiu daca sunt un adept al anarhismului. Nici toate aceste idei nu sunt ale mele, insa am ajuns sa cred in ele. De fapt, nu e chestia de credinta. Sunt adevarate, doar ca nu te gandesti la rece mereu incat sa ajungi la concluziile astea. Relatiile intra-umane sunt o prostie inventata tot de noi, evoluata din timpuri stravechi si nu are alt efect decat de a ne face sa ne simtim mizerabil. Amintirile neplacute raman adancite in memorie, pe cand cele placute le uiti mai usor. De ce trebuie sa-ti faci familie si copii? Pentru ca asa vor parintii tai, pentru ca toata lumea o face.Si cum sa iesi tu din turma si sa fii diferit?
Ma cuprinsese si un sentiment de furie. O furie brusca si aproape incontrolabila.(Simtiti uneori asa ceva? Sa va cuprinda deodata si in clipa urmatoare sa te lase?) Furie ca sunt prost si ma gandesc la tot felul de prostii, ca mi se nazare, ca ma ia gura pe dinainte si mai bine tac din gura cand vreau sa spun ceva, oricat as vrea sa ma descarc. Urasc faptul ca sunt atat de naiv si debil!
As vrea sa fiu puternic, singular in lume, sa nu am nevoie de nimeni pentru a ma simti bine, sa nu... M-am si pierdut in ganduri. Toata chestia asta a fost de moment,au trecut ore de cand am simtit-o Dar sentimentul general de neplacere ramane... Asa mi se intampla mie, imi trece repede totul. Si suparare, si ranchiuna si tot.(Din pacate.) Si as vrea sa fiu mai 'misterios', sa mai tin si pentru mine unele lucruri, insa nu pot. De ce m-am invatat sa spun orisice (insa nu orisicui) nu stiu! Ai mei nu fac asta, poate ca semen cu altcineva din alte generatii.
As vrea sa fiu ca un Superman, puternic, dur, necrutator, unic in lume, si sper deosebire de el, sa nu simt nevoia de contact cu umanitatea, sa fiu multumit cu statul meu zeiesc.

3 comentarii:

Mihai spunea...

Tu ai astfel de atacuri acum, mai tarziu se vor comuta in alta sfera. Cand eram in liceu am avut un fel de eseu de facut la romana "Who wants to live forever". Nu mai tin minte daca asta era tema eseului, dar eu am ales tema asta, am avut tot timpul in cap melodia celor de la Queen. M-am gandit atunci cum ar fi sa fiu nemuritor, un fel de Highlander. Dar in cele din urma m-am gandit ca nu as putea sa raman fara cei de langa mine, cei care conteaza cu adevarat. Da, ar fi bine daca as putea fi o fiinta rece care sa fie detasata de cei din jur si neinfluentabila de cei din jur, dar nu se poate. Tu ai avut de-a face si cu alta societate, eu parca vad in izbucnirea asta si putin regret ca acolo te simteai mai bine si aici nu te regasesti. E un fel de negare. Gaseste ceea ce te monteaza si mergi mai departe. Apropo, noi cand ne intalnim?

Leah Lusch spunea...

Crizele varstei, draga Cristian. Fiecare dintre noi trece prin astfel de momente, insa, cum spunea Mihai, o sa-ti dai seama ca nu poti trai singur pe lume. Care ar mai fi farmecul vietii daca nu ai avea cu cine s-o imparti?

Cristian spunea...

Cine a spus ca viata are farmec? Sau ca macar ar trebui? Pur si simplu o avem, si murim. Si gata!