luni, 15 iunie 2009

Time to wake up


E timpul sa ma trezesc din visarile de adolescent ce persista cu naivitate in fiinta mea. Este timpul sa ma trezesc la realitate si sa miros rahatul ce ma inconjoara. No, not the roses. Asta e o chestie care ni se baga in cap in mod sistematic ca viata e frumoasa, ca trebuie sa savurezi clipa. Carpe diem este o utopie, un ideal. Idealurile nu exista, sunt doar proiectate intr-un viitor continuu. Cine spune ca viata = roses, este un fericit. Nu stiu daca este fericit in adevaratul sens al cuvantului, nu cred. De regula sunt cei de sus, care traiesc viata 'din plin', cum ne dorim si noi de altfel: sa iesim in oras si sa spargem bani pe distractie, vacante, good food, o casa frumoasa, viata sa fie un vis. Nu cred ca exista astfel de lume, si daca exista cateva exceptii, chiar nu vreau sa cunosc acele exceptii. Insa de regula nu exista, pentru ca daca pt cineva viata este ca un vis, de regula exact asta e. Un vis. Ai bani sa faci toate cele mentionate mai sus, insa e foarte posibil sa nu ai cu cine, si sa fii gol pe dinauntru, ca un fruct frumos si atragator insa gaunos si plin de viermi pe dinauntru.
Iar daca esti om normal si ai relatii normale, sau aproape normale, de prietenie, iubire, este posibil sa nu poti savura viata in plenitudinea ei. te bucuri de o oarecare bunastare materiala, insa de preiteni adevarati. Insa cum mereu nimic nu este ceea ce pare a fi, sau aproape mereu, niciodata nu poti fi sigur de ceea ce spui, si de ceea ce crezi.
Cu alte cuvinte, ar trebui sa ma opresc din a bate campii cu gratie, si sa ajung la ce ma doare pe mine.
Life sucks! And I need a job! De urgenta!!!!!

Later Edit: Va rog sa raspundeti la sondajul alaturat ( --> ). As vrea sa stiu daca pierd vremea sau nu cu siturile pentru cautare unui loc de munca.

4 comentarii:

Mihai spunea...

Pune cat mai multe CV-uri si nu dispera. Vad ca ai tendinta de a evidentia numai lucrurile rele. Nici eu nu am mereu o stare buna, dar daca pornesti la drum cu astfel de ganduri, se vor reflecta si in ceea ce faci si ce gandesti. Interviurile la care am avut cea mai mare rata de succes au fost acelea la care m-am dus cu incredere si cu ideea ca nu am nimic de pierdut. Sa-mi aduci aminte sa-ti povestesc pataniile mele cu interviurile. Sa nu renunti niciodata la vise, pune-le eventual deoparte, dar nu le uita. Cred ca visele ne fac unici pe fiecare dintre noi. Cred ca te urmareste cam mult ideea banilor :(.

Cristian spunea...

Evident ca ma urmareste, am nevoie sa mananc pentru a trai, nu? Daca as trai doar pt ca visez si sunt eu destept, ar fi super ok si am trai intr-o lume mult mai frumoasa.
Nu ma tine mult chestia asta. E ca o mini-depresie. De fapt, chiar asta e problema, nu ma tine destul de mult cat sa ma ingrijorez si sa actionez mai bine in consecinta. Ma descarc, cum am facut-o si aseara si apoi intra in plan gandul ca 'las ca tre sa fie bine' - 'ies eu din asta'.
LA interviuri nu cred ca as avea probleme. As fi emotionat probabil, ca de!, nu am mai fost niciodata la unul, dar in situatii de genul tot timpul realizez ca si celalalt de dincolo de birou e om ca si mine,si ma linistesc, ma destind. De regula sub presiune reactionez cu calm, poate prea calm(cum am explicat mai sus)...

Mihai spunea...

Inca ceva: incearca sa zambesti mai mult la un interviu. Nu ca un idiot, cu un ranjet larg. Nu ca un om care nu stie ce face, care e prea emotionat. Sa fie ceva gen "Aha, stiu eu despre ce e vorba". Iti da un mic ragaz sa iti organizezi gandurile. Eventual, sa dai mana cu omul cu care vorbesti, daca se poate. E bine sa pastrezi si contactul vizual cu el. De multe ori nu ai ce face cu mainile care iti tradeaza tensionarea. Sa iei o pozitia cat mai confortabila.

Cristian spunea...

Mersi de sfaturi! Sa ajung eu sa ma cheme la interviu..